Leave before the sun rises.

Mda, baaaad mood. Poate o iau razna, dar abia acum incep sami vad defectele. Sunt total nemultumita de mine, si psihic si fizic, nu gasesc nimic care sami aline suferinta. Prietenii nu imi sunt de niciun folos,ei oricum nu o sa imi spuna niciodata toate defectele mele. Si tu, tu esti un idiot! Ma faci sa ma simt de cacat total, si esti un idiot. Vreau altul. Dar deja sunt la a3lea ''altul''. Vreau unul si bun. M-am saturat de toti nu vreau sa va mai vad pe niciunul.
Si voi, restul chiar nu ma ajutati. Un prieten e o persoana care te ajuta la bine si la rau nu? Eh voi nu sunteti decat o banda de pupincurisi, si chiar va urasc.
Nu am absolut niciun sens in tot ce zic, dar nici ca ma intereseaza.
Uneori, visez ca mam nascut in alt loc, acum muuult timp si eram cu totul altcineva. Tot ce-mi doresc e sa o iau de la capat.
New start. Clean Slate.

True Love

Stiu ca probabil sunt o tuta sentimentalista, dar sunt una din putinele persoane care crede in dragostea adevarata.
Am realizat recent, ca, nam traito niciodata(sorry L.) si ca e ceva atat de unic si de greu de gasit incat foarte putine persoane o primesc pana la urma.
Noi,femeile mereu ne asteptam sa o gasim ''pe aici pe undeva'' dar,intodeauna ne asteptam sa apara barbatul perfect fara nicio hiba.Ei bine, pentru ca nu avem dragostea adevarata suntem si noi in cea mai mare parte de vina.
Da, imi recunosc acum toate greselile, si da le vad, si tocmai de aceea refuz sa le repet.
Deci da, in dragostea adevarata nu trebuie sa existe orgolii, trebuie sa existe armonie si sentimentul sa fie 100% reciproc, eu am fost mereu o persoana care cere totul si da doar jumate.

LMA Puiii

La multi ani pui mic, sa fii fericita si sa fii iubita de cine vrei tu!
Va iubesc pe toate, imi faceti viata mai frumoasa

I know its hard in the morning.

Nimic, dar absolut nimic nu-mi mai alina suferinta. Sufar din lipsa de scopuri, pe deviza ''scopul meu in viata e sa nam niciun scop, stiu ca nosa il ating dar incerc non-stop''.Chestia asta numai merge.
Fumez si beau, dar tot nu se tu duce sentimentul acela tampit de ne-apartenenta. Incerc sa fac diverse ''activitati'', dar nici asta nu ma ajuta.
Monotonia este ucigatoare, si asta imi provoaca o stare de furie. Simt ca numai suport pe nimeni si nimic, simt ca toata lumea se intoarce impotriva mea.
Desi totul afara este alb, in sufletul meu e negru.
Imi doresc din tot sufletul sa vina vara, asta ar fi singura mea alinare..
Si cred ca eu urasc fericirea, si prefer sa fiu mizerabila si nefericita.
Poate ca nu vreau,dar viata ma facut mereu sa ma simt asa.