Viata e ca un dus rece. Un duuuus rece rece din care numai iesi.
Senzatia de frig e atat de inexplicabila si ucigatoare, si ne curpinde pe toti odata si odata.
Viata e atat de efemera.Prietenia e doar un fleac. Dragostea e o durere continua. Familia nu e decat ceva timpuriu, pentru ca odata si odata se destrama.
Totul in viata asta e lipsit de sens. Alcool,droguri, tigari? Nu sunt decat o iesire din banalitate. O iesire scumpa si de scurta durata. Probleme te urmaresc mereu, oricat ai incerc sa scapi de ele.
Ca om trebuie sa iti pui intrebarea: Pentru ce traiesti? Incerci, iti intemeiezi o familie, ai copii la randul tau, ai o slujba pe care nu ti-o doresti. Si mori,mori ''fericit'' pentru ca ai lasat o urma pe lumea asta. Dar in final nu ai lasat nimic. Ti-ai vazut nepotii..ei vor avea copii la randul lor si poate le vor spune de tine, dar copii aia nu le vor spune copiilor lor..incet incet te pierzi si ramai doar un nume undeva departe intro arhiva uitata de lume.
Asa ca dusul e rece, dar trebuie sa ne obisnuim cu el. Oricat am vrea sa dam apa pe cald, in viata nu e asa niciodata.
Ma intreb,daca mor maine, oare cati vor rade si cati vor plange?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Eu voi rade...Pentru ca imi voi aminti de toate momentele petrecute impreuna...
ReplyDelete...cand ne-a prins mama la telefon la 2 juma
...cand ne-am uitat la the dreamers la telefon
...cand am crezut ca ai aruncat ceasca pe geam
...cand mi-ai prezentat colectia ta de jucarii;x
...cand mi-ai citit jurnalul
...cand ti-am facut prima omleta
...cand am sesizat, de fapt, ce tipa tare esti
...cand ti-am vazut dosul
...si multe alte lucruri minunate :))
te iubesc puiule;x
postul tau ma deprima :)
ReplyDeletedar eu te iubesc si maine vei primi pofta de azi :P